Ramii doar tu in visul meu Admir blindetea, firii tale Gonind fantomile din cer, O presimtire ma apa

· Acum ceva timp, plimbandu-ma prin parc, am zarit un suflet ranit cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa. Plapand dar pur… de copila. L-am ridicat incet, l-am privit un timp apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat cu aripi frante si cicatrici adanci. Nu stiam ce sa fac, vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe gandindu-ma ca pana la urma l-ar fi gasit altcineva. Nu era sufletul meu, nu era problema mea, nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele si mi-am urat egoismul, mi-am urat nepasarea. Am inceput sa plang si lacrimile fierbinti udau sufletul din palmele mele, sufletul acela cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu. L-am incalzit cu dragoste, l-am hranit cu dezmierdari, l-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le. L -am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul acela chinuit retraia momente din trecut,visa din nou si-apoi renunta. Am incercat sa ii arat drumul spre cer .Zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi, cu cicatrici subtiri . M-am atasat atat de mult incat am inceput sa-l iubesc. E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe.Acum sufletul gasit incearca sa isi ia zborul punandu-si la incercare aripile noi .Imi deschid acum palmele iar el se inalta timid spre ceruri, spre stele, purtat de adieri noi. Il privesc cum planeaza lin, cum se indeparteaza tot mai mult de mine. Plang si acum ca si in prima zi dar lacrimile mele sunt de aceasta data lacrimi de dor. Iubesc sufletul acesta atat de mult incat il pot lasa sa zboare ? E poate prima oara cand iubesc cu toata fiinta mea.Ma doare lipsa lui, simt regret dar nu ii reprosez plecarea. Ma uit cum pleaca si sper ca nu va uita niciodata nici palmele mele, nici sufletul meu. Undeva am gresit si nu inteleg unde. Zboara suflet drag, iubirea mea iti va veghea somnul, lacrimile mele iti vor spala urmele de talpi, buzele mele iti vor saruta cicatricile, iar palmele mele iti vor fi oricand adapost . In drumul tau vei intalni demoni care te vor rani din nou. Ai grija de tine !

Cu multa dragoste ,

= ALEX =